Pfiu.ro

Dieta Ancestrală (Paleo)

| dietă | paleo | 30 minute

Introducere

Dieta ancestrală este o dietă bazată pe alimente integrale, proaspete, inspirată de tradițiile culinare locale, ale bunicilor și strămoșilor noștrii, dar bazată pe știință.

Rețeta dietei ancestrale:

  1. mănâncă mâncare adevărată
  2. preferă animale și plante ce au trăit recent
  3. mănâncă multe legume și fructe
  4. mănâncă carne și ouă, nu-ți fie frică de grăsime
  5. mănâncă mâncare cât mai diversă
  6. somnul este important, culcă-te la timp, dormi suficient
  7. joacă-te

Ce mâncăm

Dieta ancestrală elimină substanțele comestibile pe care străbunica ta nu le recunoștea ca fiind mâncare, preferând mâncărurile foarte bogate în nutrienți.

În dieta ancestrală este vorba în primul rând de eliminarea mâncării ultra-procesate și a carbohidraților rafinați, concentrându-ne foarte mult pe mâncare proaspătă. Dar mai concret …

Mâncăruri de evitat

Această listă include mâncăruri ce ne pot face rău.

În funcție de individ aceste alimente pot fi tolerate, dar doar în cantități mici și doar ocazional. În cantități mari devin toxice și este recomandat să fie eliminate din dietă:

  1. mâncarea ultra-procesată — vorbim de procesarea industrială, mâncărurile suspecte de ultra-procesare fiind mâncărurile ambalate frumos și cu ingrediente pe etichetă ce nu le cunoaștem (detalii)
  2. carbohidrații rafinați — cum ar fi fulgii de porumb, făina de grâu și produsele bazate pe făină, cum ar fi pâinea și pastele (detalii)
  3. zahărul adăugat (cu fructoză), fie că vorbim de sucroză sau HFCS nu contează; nu bea nimic ce conține zahăr, evită chiar și sucul “natural” din fructe proaspete; deși fructele consumate întregi sunt sănătoase (detalii)
  4. grăsimile trans — aceste grăsimi sunt super periculoase și în general se găsesc în mâncarea ultra-procesată, în fast-food, în multe mâncăruri de super-market ce au fost vândute ca fiind “sănătoase” cum ar fi margarina; verifică mereu eticheta
  5. grăsimile polinesaturate trebuie să constituie doar o foarte mică parte din dietă; asta înseamnă evitarea uleiurilor de semințe cum ar fi uleiul de floarea soarelui, uleiul de soia, uleiul de porumb, uleiul de șofrănel, uleiul de canola și altele similare; uleiul de floarea soarelui de exemplu este peste 65% din compoziție acizi grași omega-6, sau mai precis acid linolenic (detalii)
  6. grâul și produsele bogate în gluten deoarece sunt inflamatoare și este posibil să provoace boli autoimune, în special grâul, fie că este de la gluten sau de la alte substanțe toxice din grâu (detalii)

Mâncăruri sănătoase

Următoarele mâncăruri sunt considerate a fi sănătoase, dar lista nu este neapărat exclusivă:

  1. Carnea — vită, oaie, capră, porc, curcan, găină, pește
    • încercați să includeți organe (ficat, pipote, măduvă, etc) deoarece sunt super nutritive
    • în cazul cărnii de găină, preferați găinile crescute mai sănătos, cu iarbă și în aer liber
    • fierturile de oase, mai ales din oase cu măduvă sau zgârciuri, sunt foarte sănătoase, ciorba de oase la fel
    • peștele e foarte sănătos, mai ales cel gras, bogat în Omega-3, cum ar fi somonul sau sardinele
  2. Ouăle — nu vă lăsați păcăliți de propaganda anti-ouă, sunt printre cele mai sănătoase alimente
  3. Lactatele — acestea sunt sănătoase, mai ales produsele fermentate (iaurt, brânză), însă doar dacă puteți tolera lactoza
  4. Legumele bogate în amidon “sigure” — adică legumele rădăcinoasele, cu ar fi cartofii, cartofii dulci, taro, dar și orezul alb
  5. Legumele dulci — cum ar fi morcovii sau sfecla
  6. Fructele — merele, bananele, sau fructele de pădure adică zmeura, afinele sau murele
    • când consumăm fructe, le consumăm în starea lor naturală, deoarece stoarse își pierd fibrele insolubile și doar acea concetrație de fibre le fac sănătoase; pe de altă parte nu-i diferență mare între sucul de fructe stoarse și sucurile din comerț, cum ar fi Pepsi și Coca-Cola, sunt la fel de toxice din cauza concentrației de calorii, a fructozei în exces și a lipsei de fibre
  7. Zarzavatul (legumele verzi), rădăcinoasele și legumele cu tulpină — varza, salata verde, ceapa, ciupercile, roșiile, algele marine — acestea le puteți consuma în cantități nelimitate
  8. Nucile — nucile de lemn, migdalele, nucile macadamia, nucile pecan
  9. Uleiurile și grăsimile sărace în acizi grași Omega-6 — cum ar fi untul, smântâna, untura de vacă, untura de rață, uleiul de măsline, uleiul sau laptele de cocos
  10. Acidul citric (suc de lămâie) sau acidul lactic din legume fermentate, oțet (de mere, din vin), etc
  11. Ciocolata (cea amăruie și concentrată, de cel puțin 75%)

NOTĂ: această listă nu este neapărat completă și conține atât alimente bogate în grăsimi cât și în carbohidrați, iar în funcție de preferințe vă puteți ajusta dieta.

Mâncăruri așa și-așa

În dietele “paleolitice” se mai recomandă limitarea:

  • leguminoaselor, cum ar fi fasolea sau lintea
  • tuturor cerealelor (grâul, porumbul), inclusiv a cerealelor integrale
  • alunelor de pământ

Motivul invocat este că astfel de alimente sunt prea “moderne” și nu suntem bine adaptați pentru a le digera, iar semințele plantelor la modul general conțin toxine ce previn digestia și pot acționa ca și “antinutrienți”, adică previn absorpția de nutrienți și pot duce la diverse deficiențe. Exemple ar fi lectinele sau acidul fitic.

Problema este că multe alte legume conțin lectine sau acid fitic, deci acest fapt nu-i un motiv bun de eliminare. Deasemenea lectinele din leguminoase pot fi distruse prin procesul de gătire. Toxicitatea fasolei este diminuată mult dacă înmuiem fasolea în jur de 12 - 24 de ore înainte de gătire, iar apoi prin fierbere lectinele sunt distruse. Leguminoasele în mod tradițional se prepară printr-o înmuiere prealabilă, pentru a declanșa procesul de germinație și ce reduce astfel toxicitatea. Această practică însă a fost uitată și mai nou preferăm să cumpărăm fasole, mazăre semi-preparată la conservă de la supermarket, ce intră la categoria de mâncare ultra-procesată.

Deasemenea anumite substanțe, cum ar fi din grâu, pot declanșa reacții autoimune. Un exemplu ar fi boala celiacă, declanșată de glutenul din grâu. Și de fapt tot mai mulți oameni dezvoltă o sensibilitate la gluten chiar dacă nu vorbim de boala celiacă. Însă în alte țări gluten izolat este servit ca și mâncare pe meniu, cum ar fi în Japonia și o teorie ar fi că devenim sensibili la gluten datorită unei flore intestinale din ce în ce mai afectată de mâncărurile procesate și antibiotice, dar că în contextul potrivit glutenul în sine nu face rău. Dar înainte de a trage concluzii pripite, vedeți secțiunea despre grâu și gluten.

Astfel că astfel de mâncăruri pot fi sănătoase, dacă sunt mâncate în moderație de oameni sănătoși. Deasemenea anumite leguminoase, dar și anumite cereale integrale, pot avea beneficii pentru flora intestinală. Însă aici depinde dacă aveți un stomac sănătos sau nu. Un stomac sănătos poate digera cereale și leguminoase fără probleme, însă un stomac cu probleme ale florei intestinale poate că nu.

Atenție însă, când vorbim de cereale aici, nu vorbim de carbohidrați rafinați, nu vorbim de făina de grâu, de pâine, sau de paste.

Un motiv bun pentru evitare ar fi că atât celealele cât și multe leguminoase sunt bogate în calorii, dar sărace în nutrienți și fibre comparativ cu alte plante. Dieta ancestrală pune accentul pe mâncare ce maximizează nutrienții, astfel că recomandarea ar fi evitarea cerealelor și a leguminoaselor bogate în calorii. Dar din când în când o mămăligă din mălai integral, sau periodic o fasole sau o mazăre merge, atâta timp cât sunt corect preparate.

Cum afli că ești sensibil la o mâncare?

Să zicem că vrei să afli dacă ai sensibilitate la anumite mâncăruri, candidați buni fiind:

  • grâul, glutenul
  • lactatele
  • ouăle
  • legume din familia Solanaceae (roșii, ardei, vinete)
  • leguminoase (fasole, mazăre, linte)

Protocolul este:

  1. elimină acea mâncare (și doar acea mâncare) pentru 30 sau 60 de zile
    • te simți mai bine după un timp? semn bun, dar ai putea avea factori de confuzie
  2. la sfârșitul perioadei mănâncă o porție sănătoasă din mâncarea respectivă
    • te simți rău? dacă da, atunci ai sensibilitate, dacă nu, atunci nu

Pentru a determina sensibilitatea la gluten și la grâu e un pic mai dificil deoarece sensibilitatea la gluten poate fi confundată cu o sensibilitate la alte substanțe din grâu:

  1. elimină tot glutenul și tot grâul din dietă pentru 60 de zile
  2. la sfârșitul perioadei mănâncă un castron de orz
  3. peste câteva zile mănâncă o bucată de pâine

Orzul este bogat în gluten dar nu are multe din toxinele prezente în grâu. Dacă te simți rău după ce mănânci orz, atunci ai sensibilitate la gluten. Dacă nu, și totuși te simți rău după grâu, atunci ai sensibilitate la alte toxine din grâu.

Macro-nutrienți

Dieta este agnostică vizavi de carbohidrați și grăsimi, deoarece la nivel mondial nu există o corelație între consumul de carbohidrați (ca procent din dietă) și obezitate. Ne putem inspira evident din populațiile moderne de vânători-culegători, ce nu suferă de boli cronice atâta timp cât n-au adoptat deja dieta noastră, dar și în populațiile observate până acum consumul de carbohidrați și de grăsimi ca și procent din dietă este variabil și depinde foarte mult de poziția geografică, de accesul la mâncare și de genetică.

Eschimoșii Inuit mâncau aproape numai carne, cu foarte multă grăsime, dar s-au observat și adaptări ale ficatului și rinichilor pentru asta. Maasai din Africa au fost observați că mănâncă carne crudă și sânge crud de vită. Kuna din Panama sau băștinașii din Kitava au fost observați cu diete de peste 65% carbohidrați și-n condiții de sănătate excelentă.

Considerăm totuși că în contextul vieții moderne, dietele cu mai puțini carbohidrați sunt mai sănătoase decât dietele cu mai mulți carbohidrați. Însă dacă veți elimina zahărul și carbohidrații rafinați din dietă, conform recomandării, veți fi oricum “low carb” pentru că o dietă cu mulți carbohidrați devine foarte grea fără făină și zahăr 😉

Proteinele sunt o altă problemă. Recomandarea este pentru un consum mărit de proteine, față de dieta standard, deoarece proteinele promovează sațietatea și sunt importante pentru întreținerea masei musculare și a oaselor.

Următoarele recomandări pentru proteine sunt per kilogram de masă musculară (fără grăsime), astfel:

  • 1.2 - 1.5 grame / Kg dacă ești supra-ponderal
  • 1.2 - 1.8 grame / Kg dacă ești persoană sedentară
  • 1.7 - 1.8 grame / kg dacă ești o femeie însărcinată
  • 1.4 - 3.3 grame / Kg dacă ești o persoană activă, limita superioară fiind pentru cazul în care lucrezi la creșterea masei musculare

NOTĂ: Cele mai bune surse de proteine sunt produsele de origine animală. Proteinele din plante nu sunt foarte bio-valabile, adică nu sunt absorbite cum trebuie și au un profil incomplet. O proteină dietetică are un profil complet atunci când conține amino acizii necesari de care are nevoie corpul.

Referințe:

Motive pentru eliminare

Mâncarea ultra-procesată

Evitarea mâncării ultra-procesate este cea mai importantă regulă.

Să nu înțelegeți greșit acest concept, însăși procesul de gătire este procesare. Procesăm mâncare tot timpul, iar prin procesare mâncarea devine mai gustoasă și se elimină toxinele, dar nu despre asta vorbim acum.

Când vorbim de ultra-procesare, vorbim de procesarea industrială, adică de mâncăruri obținute la temperaturi mari, cu fibrele eliminate (deoarece fibrele se strică și eliminându-le se obține un termen de valabilitate mai bun) și cu zahăr, grăsime plus alte substanțe dubioase adăugate, adică conservanți sau coloranți. Orice mâncare ce conține pe lista de ingrediente nume de substanțe pe care nu le puteți pronunța, sau ce nu se strică la temperatura camerei, este o mâncare ultra-procesată.

Ca și trend ne putem da seama ce consumăm mai mult, în 2014 față de 1970:

Calorii după grupul de alimente, 1970 (cercul interior) și 2014 (cercul exterior)

Referință: U.S. Trends in Food Availability and a Dietary Assessment of Loss-Adjusted Food Availability, 1970-2014

Se vede destul de clar că au crescut mult două grupuri de alimente:

  1. grăsimile adăugate din uleiuri, majoritatea uleiuri vegetale
  2. grăunțele în formă rafinată, adică făina de grâu, porumbul, etc.

Ambele grupuri de alimente au crescut datorită mâncării ultra-procesate.

Există indicii destul de bune că mâncarea modernă, ultra-procesată, este responsabilă pentru obezitate, bolile de inimă, diabet, diverse tipuri de cancer și sindromul metabolic la modul general. Și deși știința nu este foarte clară vizavi de cauzele bolilor autoimune, cum sunt alergiile, astmul sau tiroidita Hashimoto, există deasemenea indicii că dieta modernă joacă un rol.

Mecanismele exacte prin care mâncarea ultra-procesată cauzează bolile moderne este încă în dispută, însă până acum au fost identificate următoarele motive potențiale:

  • este proiectată să păcălească simțurile; de exemplu în natură nu găsim alimente bogate atât în carbohidrați cât și în grăsime și sare, iar astfel de alimente generează un răspuns exagerat al creierului ce ne împinge să consumăm mai mult decât avem nevoie, o reacție asemănătoare cu cea a dependenților de droguri
  • mâncarea gătită la temperaturi mari (de exemplu prăjelile) poate genera substanțe cancerigene, iar mâncarea ultra-procesată este optimizată pentru cost și consum, nu pentru sănătate
  • este săracă în nutrienți, iar deficiența anumitor nutrienți generează foame și ne expune la anumite boli
  • prin procesare carbohidrații (rafinați) devin “acelulari”, iar carbohidrații acelulari sunt asociați cu o floră intestinală inflamatoare

Referințe pe subiect:

Uleiurile vegetale de semințe

În cazul uleiurilor vegetale de semințe, acestea sunt bogate în acizi grași Omega-6, ce devine toxic în cantități mari. Uleiul de floarea soarelui, atât de comun în România, are 65% acid linoleic, un acid gras omega-6. Iar uleiurile de semințe pot avea inclusiv substanțe toxice, datorită proceselor industriale de producție și a faptului că semințele în sine pot fi toxice.

Cum ziceam mai sus, din 1970 și până azi consumul de grăsime din uleiurile vegetale de semințe a crescut cel mai mult. Cei mai mulți americani consumă 9% din caloriile alocate din grăsimi omega-6, adică de 3 ori mai mult decât maximum recomandat, iar acest exces este cauzat de uleiurile vegetale de semințe din dietă.

Cum sunt produse uleiurile vegetale?

  • sunt colectate semințele, de floarea soarelui, soia, porumb, etc
  • semințele sunt apoi încălzite la temperaturi foarte mari, ceea ce face ca acizii grași nesaturați să se oxideze și ce crează substanțe dăunătoare oamenilor și animalelor
  • semințele sunt tratate apoi cu un solvent bazat pe petrol, cum este hexan, pentru a maximiza uleiul extras
  • apoi producătorii tratează uleiul cu chimicale pentru deodorizarea uleiului, deoarece are un miros foarte neplăcut după extragere; acest proces duce la crearea de grăsimi trans, ce sunt cunoscute a fi foarte dăunătoare
  • în final și alte chimicale sunt adăugate pentru a îmbunătății culoarea uleiului

Consumul foarte mare de acizi grași Omega-6 este asociat cu:

  • steatoză hepatică
  • risc crescut de obezitate, mai pronunțat în combinație cu zahărul
  • alergii
  • colită ulcerativă
  • cancer

Acizii grași Omega-3 sunt recomandați pentru a ameliora efectele toxice ale consumului mare de Omega-6, problema însă este că Omega-3 poate deveni deasemenea toxic în cantități mari:

  • indexul de oxidare este mai mare decât omega-6, uleiurile omega-3 devenind râncede foarte repede
  • mărește riscul pentru steatoză hepatică la fel de bine atunci când sunt consumați în exces în combinație cu fructoză sau alcool
  • consumul crescut de omega-3 prelungește timpul de sângerare și mărește riscul de infarct

Este interesant că deși consumul de pește bogat în Omega-3 este asociat cu o sănătate mai bună, capsulele cu ulei de pește nu arată aceleași beneficii. Dacă iei suplimente cu Omega-3, posibil să le iei degeaba, sau să facă mai mult rău decât bine.

Referințe:

Zahărul (Fructoza)

Zahărul, fie că vorbim de sucroză fie de HFCS, este jumătate glucoză, jumătate fructoză. Consumul excesiv de fructoză devine toxic pentru ficat, la fel ca și alcoolul, ducând la rezistență la insulină hepatică și steatoză hepatică.

Consumul excesiv de fructoză:

  • este asociat cu risc crescut de obezitate și poate cauza indirect boli cardiovasculare și diabet de tip 2
  • mărește riscul pentru gută, mărind acidul uric
  • din cauza acidului uric mărit, fructoza poate fi o cauză pentru bolile de rinichi
  • mărește riscul pentru sindromul metabolic și astfel pentru obezitate și diabet
  • poate provoca “endotoxemia”, adică prezența endotoxinelor în sânge, ce poate provoca în sine sindromul metabolic
  • consumul fructozei de către diabetici este asociat cu retinopatie, o cauză majoră pentru orbire

Recomandăm:

  • fructoza consumată să fie în marea majoritate din legume și fructe proaspete; consumul de fructe este sănătos, deoarece fructele au fibre solubile și insolubile ce protejează ficatul și oricum consumul exagerat de fructe este foarte greu, nu fructele sunt problema
  • pentru dulciuri îndulcitorii fără fructoză; cum nu știm foarte bine ce efecte au îndulcitorii artificiali, pentru non-diabetici recomandarea este pentru îndulcitori bazați pe glucoză, cum ar fi dextroza sau siropul de orez; îndulcitorii artificiali sunt prea moderni și ar exista indicii că ar putea afecta flora intestinală; extrasul de stevie ar putea fi o alternativă, dar cel din comerț de la noi este rafinat și se fac combinații cu alți îndulcitori la fel de rafinați, cum ar fi eritritolul
Robert H. Lustig – ‘Zahărul: Adevărul Amar’ (YouTube)

Referințe:

Grâul și Glutenul

În contextul dietelor “paleolitice” se vorbește foarte mult despre renunțarea la gluten pe fondul unei populații ce devine din ce în ce mai intolerantă, iar în mass-media au apărut mai multe articole ce vorbesc despre sensibilitatea la gluten non-celiacă, de unde și popularitatea tot mai mare a alimentelor fără de gluten (“gluten-free”).

Glutenul este un grup de componente proteice, de origine vegetală, prezent în cereale și ce poate declanșa boli autoimune, fiind deasemenea asociat cu cancer, boli cardiovasculare și neuropatie. Glutenul reprezintă 80% din proteina din grâu, secară și orz. Glutenul din grâu este format din două tipuri de proteine: gliadină, care este solubilă în alcool și este mai toxică și glutenină, care este insolubilă în alcool și mai puțin toxică.

Glutenul poate fi toxic pentru celulele intestinale, existând indicii că inhibă proliferarea celulelor, mărește oxidarea celulară și schimbă structura membranei. În corp glutenul schimbă structura intestinului.

Ca o toxină, glutenul poate inspira un răspuns autoimun. Acest răspuns autoimun ajută la curățarea glutenului din intestin. Însă din acest proces rezultă un intestin inflamat. Această inflamare omoară celule intestinale și provoacă sindromul intestinului permeabil.

Aparent există 4 nivele de răspuns autoimun la grâu:

  1. 83% din populație s-ar putea să aibă o reacție inflamatoare la gluten din grâu parțial digerat
  2. 30% din populație poate să dezvolte anticorpi anti-gluten-din-grâu în intestin
  3. 11% din populație dezvoltă anticorpi sistemici (ce circulă prin corp) la gluten
  4. 0.4% din populație dezvoltă anticorpi ce atacă nu doar glutenul de grâu, dar și celule umane în intestin, tiroidă, pancreas, etc

Acest ultim grup este diagnosticat cu boala celiac. Cu sistemul imunitar ce atacă și omoară celule din stomac, intestinul poate fi deteriorat și poate avea dificultate în a absorbi nutrienți.

Ce trebuie să știi despre grâu:

  1. Aproape toată lumea are un răspuns autoimun la grâu
  2. Răspunsul imun la grâu poate rezulta în deteriorarea corpului, dar cel mai sever sunt afectate stomacul și tiroida
  3. Răspunsul la grâu variază de la persoană la persoană
  4. La orice moment o persoană poate obține anticorpi împotriva grâului ce pot genera atacuri autoimune
  5. Singura modalitate de a evita problemele de sănătate generate de grâu este să eliminați grâul din dietă

Consumul de grâu poate genera atacuri autoimune ce pot duce la hipotiroidism. Grâul poate declanșa atacuri autoimune împotriva pancreasului și poate induce diabetul de tip 1, cauza descoperită fiind o proteină denumită “globulina 1”. Însă vestea bună este că astfel de afecțiuni par să dispară atunci când grâul este eliminat din dietă.

Grâul ar putea distruge inclusiv inima. Pacienții cu transplanturi de inimă au de obicei boala celiac, și când oamenii de știință au investigat, au aflat că anticorpi pentru gliadina din grâu atacă deasemenea inima.

Grâul promovează boli autoimune și prin alte mecanisme, deoarece duce la permeabilitatea intestinului, ce permite bacteriilor din intestin și proteinele lor să pătrundă în corp.

Într-un studiu din China se arată că, atunci când vine vorba de rata mortalității din cauza bolilor cardiovasculare:

  1. grâul are o corelație de +67%
  2. orezul are o corelație de -58% (minus)
  3. alte cereale au o corelație de +39%

Cu alte cuvinte grâul pare să fie cea mai toxică mâncare, pe când orezul pare să fie corelat cu o sănătate mai bună.

Grâul conține mai multe toxine. Un alt exemplu este aglutinina din germeni de grâu (“wheat germ agglutinin”, sau WGA). WGA este o lectină, o proteină care se leagă puternic cu anumite zaharuri. WGA este toxică pentru celulele intestinale, afectând integritatea intestinului, făcându-l permeabil.

WGA are un efect similar cu insulina, legându-se de receptorii de insulină, astfel că promovează obezitatea și diabetul de tip 2. WGA poate promova boli autoimune și are și efect inflamator.

Controversă: există un studiu ce afirmă că un grup de pacienți cu sindromul intestinului parmeabil de fapt nu sunt sensibil la gluten.

Foarte posibil ca glutenul în sine să nu fie problema pentru mulți pacienți cu acest sindrom, însă tot există multe studii ce leagă sensibilitatea la gluten nonceliac de o grămadă de boli, ca alergii, schizofrenie și autism.

Deasemenea, cum spuneam, în grâu există mai multe toxine identificate, nu doar gluten. Este foarte posibil ca unii oameni ce s-au autodiagnosticat cu sensibilitate la gluten să aibă de fapt sensibilitate la grâu.

Referințe:

Dieta din Paleolitic?

Da și nu, dar întâi puțină istorie …

Dieta “paleo” a dobândit popularitate în anul 2002 odată cu cartea lui Loren Cordain, deși idea despre superioritatea unei diete primitive a apărut de prin secolul 19.

Oamenii sunt evoluați pentru un mediu apropiat celui din paleolitic, o perioadă din preistoria umană ce este caracterizată prin inventarea uneltelor de piatră și ce acoperă aproximativ 95% din existența umană, începând de acum 3.3 milioane de ani. Începând din era neolitică, de acum 12,000 de ani când s-a trecut la unelte de metal, oamenii au făcut deasemenea tranziția de la o cultură de vânători-culegători la una de agricultori. A avut sens pentru existență, pentru supraviețuire, agricultura permițându-ne să ne descurcăm într-un mediu cu resurse limitate, să ne extindem, să devenim mai statornici și să construim orașe.

În ultimii 12.000 de ani mediul în care trăim s-a schimbat foarte mult, exponențial chiar, mai ales odată cu era industrială, însă genele noastre sunt în mare parte aceleași. Avem foarte puține adaptări genetice ce au apărut ca urmare a schimbărilor din neolitic. O astfel de adaptare s-a întâmplat undeva între anii 9000 și 3000 BC când s-a răspândit o mutație genetică prin populație ce a permis consumul de lapte de origine animală.

Dar sunt puține astfel de adaptări cunoscute, iar la un calcul matematic putem vedea că, deși durează mult mai puțin timp pentru o mutație benefică să se întâmple datorită populației mari — 7 miliarde azi — durează foarte mult pentru ca o mutație genetică să devină comună, să se fixeze în populație. Putem estima de exemplu că raportat la populația curentă ar dura 200,000 de ani și ar fi durat 460,000 de ani în Paleolitic, ori nu avem decât 12,000 de ani de neolitic, ceea ce înseamnă că nu avem timp să ne adaptăm suficient la schimbările de mediu.

Chiar și dacă ne referim la lactate, aproximativ 65% din populația globului are o abilitate redusă pentru digestia lactozei. În Asia de Est mai mult de 90% din populația adultă este intolerantă la lactoză. Odată cu practicarea agriculturii la scară largă abilitatea de a consuma laptele animalelor domestice a constituit un mare avantaj evolutiv, laptele fiind bogat în calorii, nutrienți și vitamine absolut necesare unei populații ce consumă grâne și cu toate astea cei peste 12.000 de ani de neolitic nu au fost suficienți pentru ca mutația să se răspândească în toată populația globului.

Conform analizelor pe scheletele găsite ale oamenilor din paleolitic, în acea vreme oamenii nu sufereau de bolile cronice moderne. Într-adevăr, speranța de viață era mai mică, dar indivizii ce supraviețuiau condițiilor de viață extreme nu sufereau de boli cronice. Cazurile de obezitate, diabet sau boli de inimă erau foarte rare, poate chiar inexistente. Este poate de dorit să analizăm ce mâncau și cum trăiau oamenii în era respectivă, poate învățăm ceva. Din acest motiv a și apărut “dieta paleolitică”, însă din motive bune această dietă este considerată a fi o dietă ce nu are neapărat legătură cu realitatea.

Avem alimente apropiate ca profil de cele din paleolitic, avem cu siguranță carne (deși oamenii din paleolitic mâncau animale slabe și nu se dădeau înapoi de la oase și de la organe), avem cartofi și alte plante bogate în amidon ce sunt apropiate de plantele rădăcinoase din acea perioadă, avem legume și fructe, însă în general atât carnea, cât și legumele și fructele la care avem acces sunt rezultatul agriculturii, a selecției, a invenției omului. Legumele și fructele de azi sunt mult mai mari, mult mai bune la gust, mult mai pline de nutrienți și multe dintre ele chiar mai puțin toxice decât echivalentul din era paleolitică.

Deasemenea, poate că nu am avut timp să evoluăm foarte mult, dar pentru multe din alimentele de azi am avut sute, chiar mii de ani să observăm dacă ne fac rău sau nu.

Astfel că preferăm să ne bazăm pe știință. Pentru orice decizie este bine să avem niște indicii palpabile pentru care am elimina alimentele “moderne” din neolitic. Vă invit să vă uitați la următoarea prezentare:

Christina Warinner — Debunking the paleo diet (YouTube)

Credite

Pentru acest articol m-am inspirat din mai multe surse, însă sursele principale sunt:

  1. The Perfect Health Diet o carte fantastic de bine documentată despre o dietă paleo, bazată pe cercetări, scrisă de Paul Jaminet și Shou-Ching Shih Jaminet
  2. The Hungry Brain o carte despre mecanismele și semnalele prin care ne îngrășăm de la nivelul creierului, scrisă de Stephan J. Guyenet
  3. Website-ul lui Chris Kresser

Deasemenea oricine vrea să afle adevăruri direct de la sursă nu greșește dacă face căutări pe PubMed.

Alătură-te, hai în grup

E mai ușor în grup, învățăm unii de la alții, hai pe Facebook:

Deasemenea abonează-te la acest blog.

| Scris de
Etichete: dietă | paleo